EXCLUSIV. Fratele deţinutului care a murit în urma grevei foamei într-o puşcărie din Italia - la rândul său infractor condamnat – susţine că vrea să dea statul italian în judecată pentru ce s-a petrecut

Ştefan Alexandru Assael vorbeşte la telefon din Italia. Din arest la domiciliu, mai exact. A fost prins prin 2009 cu droguri la el. A primit puţin peste trei ani. Dar, susţine acesta, pentru că avea familia cu el acolo, justiţia italiană i-a permis să-şi ispăşească pedeapsa la domiciliu. Unde are acces la internet, telefon şi mai iese uneori să-şi facă cumpărăturile, de când nevasta e plecată în România, la o înmormântare.

Dincolo de un deţinut ce pare oarecum răsfăţat, Ştefan e fratele după mamă al lui Virgil Cristian Pop. Adică al românului care a murit într-un penitenciar din Lecce, Italia, după 50 de zile de greva foamei.

Acum ceva vreme, Virgil a decis să-şi scoată perfuziile care-l ţineau în viaţă. Se simţea nedreptăţit, spune fratele, singura rudă apropiată pe care o mai avea, de altfel, în viaţă. Mai mult, Ştefan ar fi suferit şi de depresie, lasă să se înţeleagă tot fratele. Care l-ar fi frământat după ce mama lor a murit, de inimă, în 2003.

Cum a ajuns în Italia

Povestea lui Virgil Cristian Pop cu Italia începe imediat după 1990.

"El a fost rănit în Revoluţie, are certificat de revoluţionar", zice Ştefan Alexandru. Virgil apare pe listele de revoluţionari, ca şi Ştefan, de altfel. "Eu aveam 13 ani şi el 17 ani, la Revoluţie". Pe atunci, familia – mama, Virgil, Ştefan (tatăl lui Virgil ieşise deja din decorul familiar, Ştefan fiind fiul dintr-o altă relaţie) –, locuiau la Bucureşti.

Din câte spune Ştefan, Revoluţia din 1989 l-a răsplătit pe el cu o rană şi pe fratele Virgil cu o bătaie "din partea scutierilor".

Pentru rănile suferite, Ştefan zice că Virgil ar fi beneficiat