TIPĂTESCU (luând răvășelul și citind) : „Venerabilului d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar, al Comitetului electoral, al Comițiului agricol și al altor comitete și comiții… (scoate hârtia din plic) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetățean, vă rugăm să treceți astăzi între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biroul ziarului « Răcnetul Carpaților » și sediul Societății Enciclopedice-Cooperative « Aurora Economică Română » unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru d-voastră… Ei? ce document? (….)
TRAHANACHE (mai tarziu, in discutie cu Conu’ Fanica): Ai puțintică răbdare! „Stimabile, m-ai chemat să-mi arăți un docoment, arată docomentul!” Zice: „Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat așa de, și așa de…” și iar delicatețuri. Fănică, să vezi imitație de scrisoare! să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind la Tipătescu, care se primblă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă) Uite-te la el cum se turbură! Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!
TRAHANACHE : A! ce coruptă soțietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul… (…) E comèdie, mare comèdie(…)Ai puțintică răbdare…
TIPĂTESCU (același joc) : Mizerabilul!
TRAHANACHE: Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: „Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri tare, n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit omul…” Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanță lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă și o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU (turbat) : Îl împușc! îi dau foc!
TRAHANACHE: Des
