„Situaţia României este stabilă şi aflată sub control, iar Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor dispun de toate instrumentele pentru a atenua şi diminua orice eventuale efecte negative.“

Declaraţia nu-i aparţine lui Traian Băsescu, nici măcar lui Emil Boc sau lui Mihai Răzvan Ungureanu, cei care până de curând lăudau performanţele macroeconomice ale guvernării PDL-UDMR-UNPR. Fraza de mai sus a fost rostită de Victor Ponta, şeful Cabinetului PSD-PNL-PC.

Este cel mai clar elogiu adus de un lider al actualei Puteri unui lider al fostei Puteri. Sigur că Victor Ponta n-a vrut să-l laude pe Emil Boc, dar asta i-a ieşit. Stabilitatea economico-financiară a României, constatată cu mândrie de actualul prim-ministru, nu putea fi atinsă de un guvern instalat de două săptămâni, ci este rezultatul guvernării din ultimii doi ani. Timp în care, da, cel mai mult s-a aflat la cârmă mult hulitul Emil Boc, sub patronajul lui Traian Băsescu. Ei au produs dureri sociale infernale, dar tot ei au menţinut România pe linia de plutire, predând-o (în cazul lui Boc) în bună stare. Dacă Băsescu şi Boc jucau cartea populismului, probabil că ar fi stat mai bine în sondaje, dar l-ar fi condamnat pe Ponta să guverneze pe Câmpia Iadului.

Declaraţia de marţi a survenit după întâlnirea lui Victor Ponta şi a ministrului de Finanţe, Florin Georgescu, cu preşedintele Traian Băsescu şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Însăşi constituirea acestui „patrulater de luptă împotriva crizei", fie el şi simbolic, este o dovadă că suntem pe drumul cel bun. Dincolo de frecuşurile politice, preşedintele şi primul ministru au datoria de a face front comun cu cei doi „doctori" ai finanţelor româneşti, pentru a da un semnal de stabilitate şi încredere. Ponta pare să fi înţeles că noul său rol presupune infinit mai multă responsabilitate decât acrobaţiile practicate în Opoz