Încă din a doua jumătate a secolului trecut, când comuniştii reinventau biografia lui Burebista pentru a crea o legătură fictivă cu Ceauşescu din nevoia de legitimitate carismatico-mitică prin descendenţa dintr-un veritabil ‘erou’ antic autohton, un instrument propagandistic eficace, se remarcă un fenomen care ia amploare tot mai mult şi după democratizarea istoriei survenită odată cu prăbuşirea regimului în ’89.

Curentul cultural dacologic, care vrea să repună în drepturi ‘marea civilizaţie dacă’, uită adesea să mai facă diferenţa între fantezie şi fapt, în virtutea unui naţionalism fundamentalist care intoxică mediul academic şi cercetarea profesionistă. Istoria a fost întotdeauna un instrument de putere, iar legitimarea prezentului şi viitorului prin trecut nu este o logică mitologică inventată de dacomani. O configuraţie mitică a istoriei, mai ales a celei a începuturilor, are menirea de a consolida o conştiinţă comună printr-un mit fondator care să ofere un reper esenţial unei civilizaţii. Începutul unei civilizaţii este însă o chestiune de alegere, în funcţie de contextul politico-ideologic al prezentului care determină o anumită viziune asupra trecutului. Umbra naţionalistă aruncată istoriografiei implică alegerea unor mituri universale individualizate care să creeze o poveste despre origini compatibilă cu nevoile prezentului de a găsi un răspuns în trecut, un sens transcendent care să-l justifice şi în acelaşi timp să-l arunce într-un viitor luminos.

Mai citeşte:

VIDEO "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012": un film documentar, vizionat de sute de mii de români, răstoarnă toată istoria

Zoe Petre desfiinţează teza "dacologilor": Tezele tracomane răspundeau trufiei primare a lui Nicolae Ceauşescu

Problema este că această învăluire în mit, fenomen general dacă stăm să ne gândim şi la celtomania franceză, tracomania bulgară, germ