Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii. Noul nostru guvern pare că foloseşte Ministerul Educaţiei doar pentru a face probe: se numeşte un ministru, iese scandal, se numeşte un altul, iar iese scandal. Şi în felul acesta partidul îşi poate da seama „cît ţine figura“. Politici educaţionale? Poate altădată...

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anDupă ce a renunţat rapid la prima numire – Corina Dumitrescu –, premierul a avut o atitudine sucită şi complicată faţă de acuzaţiile de plagiat aduse actualului ministru, dl Ioan Mang. A cerut o expertiză suplimentară din partea „unui for neutru“, Academia Română. E demagogic şi inutil: în materie de plagiat se pronunţă justiţia. Oricum, chiar şi fără proces, scandalul e destul de mare: ar trebui să determine o retragere decentă a dlui ministru. Dar – în buna tradiţie naţională – ministrul dă vina pe „duşmanii politici“. Cu siguranţă e vorba şi de aşa ceva: dacă, la cîteva zile după numire, ministrul s-a trezit cu reclamaţii de plagiat, e limpede că cineva avea de dinainte niscaiva informaţii şi le-a păstrat pentru a le folosi la momentul cuvenit, după modelul Agamiţă Dandanache: „la un caz, pac! la Războiul“. Numai că e total nerelevant dacă semnalarea plagiatului vine de la un inamic politic sau de la un „simplu cetăţean“: tot plagiat rămîne. Faptul e fapt. Cererea unei „expertize“ de la Academia Română e o simplă manevră de amînare a unui răspuns ferm.

Mă mir că dl prim-ministru nu a cerut o evaluare internaţională – de pildă, de la Academia Franceză sau de la Massachu