Împlinirea, în mai 2012, a 200 de ani de la anexarea părţii de est a Principatului Moldova (interfluviul dintre Prut şi Nistru) de către Rusia, numit ulterior, impropriu, Basarabia, este un bun prilej pentru re-aducerea aminte a politicilor la care a fost supusă populaţia românească băştinaşă şi care a fost impactul major al rusificării forţate.

În 1812, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Imperiul rus, aici locuiau (după unele surse) 256.000 de oameni. Până la începutul secolului al XIX-lea, componenţa etnică a populaţiei se schimba lent, totuşi majoritatea – peste 95 % - erau români. După anexarea Basarabiei la Imperiul ţarist, numărul populaţiei a început să sporească, iar componenţa etnică să se schimbe în defavoarea populaţiei băştinaşe: conform recensământului din 1897 – primul recensământ realizat în întregul Imperiul rus – în Basarabia locuiau 1,8 milioane de oameni, dintre care români (moldoveni) doar 47,6 %. Mai citeşte: Două secole de la răpirea Basarabiei! Ruşii prezintă anexarea ca pe un act mesianic

Recensământul s-a realizat cu mari dificultăţi metodologice, fapt criticat de unii specialişti chiar în momentul desfăşurării sale. Între altele – supuşii Imperiului care declarau că ştiu limba rusă erau trecuşi drept etnici ruşi; acest fapt a servit drept motiv pentru a pune la îndoială proporţia reală a etniilor din Basarabia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Oricum, proporţia românilor în comparaţie cu populaţia alogenă se diminuase considerabil. Iar la baza acestui proces a stat politica ţaristă de asimilare forţată a populaţiei băştinaşe.

Şcoala şi biserica – instrumente ale rusificării

Dacă, până la 1828, în Basarabia s-au păstrat obiceiurile locului, după acest an, în teritoriul dintre Prut şi Nistru autorităţile ţariste au introdus o nouă structură administrativă şi instituţională: administraţia, justiţia