Demisia lui Ioan Mang vine cu mult prea tarziu pentru a mai repara ceva din prejudiciul de imagine provocat Ministerului Educatiei, Guvernului si premierului.
Ea a fost doar gestul final si disperat in fata unui scandal care, in loc sa se potoleasca, crestea de la o zi la alta si, cel mai grav, nu numai in Romania, ci in mediul universitar international.
Ioan Mang nu ar fi trebuit sa fie niciodata desemnat ministru fara o atenta verificare, mai ales ca venea dupa alta desemnare rusinoasa, a Corinei Dumitrescu, si daca totusi a scapat cumva acestui filtru ar fi trebuit demis imediat dupa primele acuzatii pentru a avea, dupa cum spune acum premierul, "mainile dezlegate" sa-si apere onoarea, cariera, opera sau mai stiu eu ce are de aparat, dar fara a implica in aceasta aparare institutii fundamentale ale statului.
Victor Ponta a tras de timp cat a putut, inclusiv prin acea eschiva cu ancheta Academiei Romane, pe care nici macar nu a sesizat-o decat dupa ce ziaristii s-au prins ca demersul nu fusese initiat la trei zile dupa anuntarea lui. De ce este destul de clar. Premierul nu are solutii pentru Ministerul Educatiei, condus interimar de un secretar de stat (fost sindicalist de frunte, si el cu unele imperfectiuni de CV). Si asta chiar in perioada in care trebuie pregatite examenele nationale, in frunte cu bacalaureatul.
Pentru Victor Ponta a devenit un test vital, un autentic bacalaureat politic, sa gaseasca rapid un ministru al Educatiei macar onorabil, adica unul care scrie si vorbeste corect romaneste, a carui creatie intelectuala sa fie macar originala, neplagiata, daca nu si valoroasa, care sa fie macar onest, daca nu si cu viziune.
Sigur ca vorbim despre standarde minimale, derizoriu de scazute, dar dupa cele doua esecuri lamentabile anterioare, in aceasta situatie am ajuns.
Nu e un examen uso
