Zece zile şi cam tot atâtea plagiate au fost necesare pentru ca Mang să fie în sfârşit schimbat.
Fiecare zi a Ministrului Xerox pe tronul Educaţiei, fiecare plagiat apărut pe piaţă, însemnau tot atâtea pietre de moară de gâtul premierului Ponta. Care îi măcinau necruţător capitalul de imagine cu care pornise la drum.
Şi atunci, de ce i-a trebuit atât de mult noului prim ministru până să scape de povară? De ce nu l-a zburat de la primul plagiat dat în vileag şi a preferat să stea ţintă în faţa presei? De ce a prelungit atât de mult agonia, când verdictul era dat?
Mang este al treilea dintre membrii Cabinetului, anunţaţi iniţial de Victor Ponta, care este înlocuit pentru "pete în pedigriu". Primul a fost Victor Alistar, executat sumar, la câteva ore de la primele informaţii despre incompatibilitatea sa. N-au fost prea multe discuţii. Nici nu era loc în focul evenimentelor. Totul părea o eroare de parcurs.
A doua a fost Corina Dumitrescu, predecesoarea de la Educaţie a lui Ioan Mang. Ca şi Alistar, nici ea nu a apucat învestirea. Dar agonia sa a fost mai lungă. Cu justificări şi lacrimi. Scoaterea sa din scenă a fost, totuşi, una specială. A venit în faţa presei împreună cu premierul desemnat. Ponta a încercat să-i menajeze cât mai mult imaginea. A folosit o gamă întreagă de eufemisme, pentru a-i explica incompatibilitatea.
De fapt, noul premier a făcut totul ca să se menajeze pe sine. Să mascheze a doua înfrângere în câteva zile. Al doilea pas în spate pe care era nevoit să-l facă şi care-i tăia elanul de start. Şi apoi a venit Marg. Din lac în puţ. Scandalul a crescut cât casa. Presa a simţit miros de sânge şi s-a repezit la noua pradă.
O pradă perfectă! Enormităţile pe care le articula erau uluitoare. Părea că ne aflăm în plin suprarealism. Omul recunoştea că toate dezvăluirile sunt adevărate, că savanţi din toate colţurile lumii s
