Humanitas a publicat săptămâna trecută traducerea volumului de desene Le blanc et le noir (1981) de Eugèn Ionesco. Comic, naiv, realist, abstract, ludic. Sunt doar câteva dintre caracterizările făcute de autor desenelor sale. Toate, după cum sugerează și titlul, în alb și negru. Purtat de seninătate, bucurie și plăcere, Ionesco se străduie, prin desen, să se reinventeze, să se redescopere pentru „a nu mai îmbătrâni”. Despre povestea cărții și nu numai, într-o discuție cu traducătorul ei, Bogdan Ghiță. By Skype&by e-mail.

Bogdan Ghiță s-a născut la Târgu Mureș și este licențiat în litere și drept la Universitatea din Craiova. În 2003, obține o bursă la Universitatea Michel de Montaigne, Bordeaux III, unde își dă doctoratul cu o teză despre condiția duală, franceză și română, a lui Eugène Ionesco. De un an, conduce compania Bordeaux Vertigo, a cărei filosofie este „cultivarea artei de a trăi”. Mai exact, turism viticol la castelele și podgoriile din regiune. Nu e rău, are 31 de ani.

Anul trecut ai publicat la L’Harmattan, în Franța, lucrarea ta de doctorat: Eugène Ionesco – Un chemin entre deux langues, deux littératures. Ce ar trebui să știe despre ea cei care nu au citit-o?

Cartea, care poartă prefața Doamnei Irina Mavrodin, este o încercare de a survola dubla identitate a lui Ionesco, cu precădere influența anilor bucureșteni de formare a dramaturgului asupra operei sale teatrale franceze.

Există două etape total distincte în viața lui Ionesco: copilăria petrecută în Franța și tinerețea petrecută la București. Acestor două perioade diferite le corespund două nume diferite, două literaturi diferite, două limbi diferite: Eugen Ionescu și Eugène Ionesco. Anii de tinerețe bucureșteană, cu toate aspectele sale inerente – sociale, politice, culturale, dar mai ales conflictele familiale – se regăsesc pe deplin în opera teatrală ionesciană. Fireșt