La întrebarea dacă literatura franceză este încă importantă, universală, stimulatoare pentru restul lumii aş spune fără ezitare DA pentru că nu s-a comercializat încă total, nu s-a supus rigorilor realist-psihologice precum cea anglo-saxonă şi îşi mai permite să fie inventivă, ludică şi nonconformistă.
Dacă ar fi să recomand unui cititor român trei autori contemporani francezi pe care nu are voie în nici un caz să-i rateze aş spune Michel Tournier, Le Clézio şi Patrik Modiano.
Dacă ar fi să recomand un fenomen literar aş pronunţa numele lui Michel Houellebecq. Iar dacă dintre cărţile sale ar fi să recomand una singură, aş spune "Particulele elementare".
Dacă ar fi să pronunţ numele autorului farncez care m-a marcat profund la vârsta de 16 ani n-aş ezita: este Albert Camus.
Dacă ar fi să recomand un autor francez la modă aş spune automat Amélie Nothomb.
Dacă mi-ar cere cineva să-i recomand un autor atipic, o perlă rară, un titlu insolit, aş spune instinctiv Philippe Delerm şi cartea sa "La première gorgée de bière et autres plaisirs minuscules" (Prima înghiţitură de bere şi alte plăceri minuscule).
Dacă mi s-a cere să indic numele unui autor care nu are limite în reinventarea limbii franceze aş spune Valère Novarina, poet total în tot ceea ce face, artist care topeşte frontierele dintre genurile literare şi-i face pe fracezi să-şi redescopere limba şi potenţialităţile ei nebănuite. Dramaturg printre altele, Valére Novarina spune într-un eseu următoarele (citez din memorie): "trebuie să scriem ca şi cum am urla, ca şi cum am scuipa, ca şi cum am vomita…"
Dacă mi s-ar cere să pronunţ numele unui filozof care m-a făcut să tresar în ultimii ani, acesta este Michel Onfray. Tratatul său de "ateologie" ("Traité d'athéologie") ar trebui studiat în toate liceele din România şi din lume.
Dacă mi s-ar cere numele unui a
