Marea atletă Paula Ivan a cucerit aur (1.500 m) şi argint (3.000 m) la JO din 1988 în urma unei pregătiri efectuate şi în salina de la Slănic Prahova. Ea povesteşte pentru ProSport întâmplări inedite dintre pereţii de sare
Ineditul concurs organizat de ProSport duminică (ora 11:00) în Salina Slănic Prahova a determinat-o pe fosta mare atletă Paula Ivan (49 de ani, dublă medaliată olimpică la Seul) să deschidă albumul cu amintiri. Prin istorisirile sale, actualul lector universitar doctorand la Universitatea Spiru Haret ne-a teleportat spre finele anilor 80, pe arena încropită dintre pereţii de sare de la Slănic.
Ce vă vine prima dată în minte când auziţi de Salina Slănic Prahova?
Un loc minunat, în care aş reveni mereu cu plăcere pentru că sunt oameni deosebiţi acolo, o parte importantă a pregătirii mele pentru Jocurile Olimpice de la Seul, un cadru frumos şi misterios în acelaşi timp. Alături de antrenorul Ion Puică, eu m-am pregătit la Slănic între anii 1987 şi 1989 şi de cele mai multe ori intram toamna, când începeau ploile şi vremea de afară ne punea beţe-n roate. În funcţie de ce urmăream la antrenamente, alternam şedinţele de pregătire: când afară, când la 200 m sub pământ. Efectele nu le percepeam pe moment, dar în timp, când ieşeam afară, parcă ne simţeam mai uşori, ca nişte fulgi.
"Am rămas chiar şi în lift!"
Cum era atmosfera înăuntru, pe unde alergaţi?
Temperatura era una plăcută, nu era frig şi ne feream de vântul de afară. Vă daţi seama că nu erau vestiare, noi plecam cu o sacoşică în care aveam lucrurile de schimb sau ne duceam direct în costumul de antrenament. Odată am şi avut o surpriză mai puţin plăcută, când am rămas în lift, dar cei de la salină au intervenit prompt, o experienţă frumoasă oricum. Cu bulgări de sare... n-am plecat niciodată. Antrenorii şi cei din federaţie încro
