Sunt oameni obişnuiţi, cu o meserie neobişnuită. Au familii, însă trăiesc cu imaginea morţii în faţa ochilor. Criminaliştii spun că este doar o slujbă.
„Acasă nu vorbim de ce facem la serviciu! Nu-i ceva plăcut pentru familii... Ce să le spunem, că am fotografi at morți?”, Grigore Pătruț (stânga) și Mihai Mârza
I-ai văzut în filme poliţiste şi îi zăreşti câteodată la ştiri, când se relatează despre o crimă. Sunt imuni la vederea cadavrelor. Nu sunt nici autopsieri şi nici dricari, dar imaginea morţii le e extrem de familiară. "Lucrul" cu decedaţii nu e singurul lor job, dar face parte din meserie. Unii dintre ei sunt de peste 30 de ani în branşă. Sunt criminaliştii care pozează victimele asasinatelor şi morţile suspecte. Sunt fotografii morţii!
"Şi-a scos maţele cu cuţitul!"
"E mai uşor acum. În ’86, când am trecut la criminalistică, lucram cu filme AZOPAN, de la Tg. Mureş, de 26 de poziţii şi cu aparate ca Zenit şi Zorki. Dacă aveai o Praktica redegistă erai şmecher!", îşi aminteşte comisarul şef Grigore Pătruţ, şeful criminaiştilor de la Poliţia Capitalei. Spune că regulile nu s-au schimbat ci doat tehnica: "Acum avem camere video digitele şi computere". Omul are 51 de ani şi a intrat în branşă, ca subofiţer de miliţie, în 1981. Ţine să sublinieze: "Toţi criminaliştii fac fotografii, la morţi sau alte infracţiuni! Nu e chiar ca-n filme".
Primul său contact cu "Doamna cu coasa", l-a avut în ’86: "O femeie de 50 de ani s-a sinucis într-o garsonieră pe lângă Lizeanu. Îşi făcuse harakiri! În vizită la ea erau un nepot cu taică-său. Când au văzut că nu iese din baie au spart uşa şi, dup-aia, s-au dat cu capu’ de pereţi! Nu ştiau cum să mai fugă de frică... Îşi scosese maţele cu cuţitul! Era cada plină de sânge! Îmi stătea totu’ în gât... Mi-e greaţă şi acum! Nu-i uşor... I-am făcut poze şi-mi tremura mâna pe apar
