Continuând seria proiectelor itinerante, turneul derulat sub genericul „Flautul de aur“, început la 25 aprilie, la Braşov, a poposit la Piteşti şi Reşiţa, apoi a ajuns şi la Bucureşti, sala Radio găzduind recitalul susţinut de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu alături de pianistul Horia Mihail, prezenţă constantă în toate celelalte evenimente similare, fie că era vorba despre violonişti sau despre soprane sau... Cântând pe un flaut... chiar de aur, oferit de firma japoneză Muramatsu, Ion Bogdan Ştefănescu a abordat, pentru început, sonate de Bach şi Mozart, parcurse cu acurateţe stilistică, dar cu un uşor „fâşâit“ cel puţin ciudat la un interpret de calibru, aspect care a dispărut însă odată cu interpretarea Sonatinei de Dvor?ák, în care am regăsit sunetul luminos şi mai ales frazarea elegantă, jocul coloristic bogat, alternând secvenţele liric-melancolice cu exuberanţa sclipitoare, într-o coordonare flexibilă cu supor­tul pianistic. Iar partea a doua a serii a fost un adevărat „foc de artificii“, cucerind în so­natele de Poulenc şi Taktakishvili, deosebit de expresive şi sugestive ca atmosferă şi sensuri, pentru ca, în Sonata latino de Mower, cei doi instrumentişti să se dezlănţuie într-o avalanşă de bună dispoziţie şi performanţă tehnică, paginile cu tentă de jazz determinând şi atacuri placate ale pianistului (poate cam dure), dar şi... intervenţia lui B Publicitate ogdan Ştefănescu pe claviatură, cântând (sau... improvizând) la patru mâini cu Horia Mihail, spre încântarea publicului destul de numeros, care a reacţionat pe măsură – rezervat la primele opusuri, entuziast către final, ovaţiile şi aplauzele zgomotoase fiind răsplătite prompt cu trei bisuri de efect, incluzând şi o prelucrare de folclor – o „pată de culoare“ agreabilă. Un program dens, dificil şi foarte ofertant atât pentru interpreţi, cât şi pentru publicul care a reascultat astfel un