Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său După dealuri. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.
Cu cultura e clar, dar politica? Aţi intuit probabil că e vorba de serviciile pe care Noul val al cinematografiei româneşti le aduce, chiar dacă sună pompos, României. Filmele lui Mungiu, Puiu, Muntean sau Porumboiu au intrat într-un circuit al cinefililor avizaţi, intelectuali. Despre filme româneşti mi-au pomenit sloveni, americani, ucraineni, din medii politice, din ONG-uri sau comunicare, cu opinii avizate şi întrebări cărora a trebuit să-mi bat capul puţin ca să le răspund cum trebuie.
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieDar nu e vorba de o percepţie subiectivă. Ca să evaluăm ce beneficii de notorietate aduce un astfel de film, putem să ne îngăduim să fim un pic optimişti şi să ne uităm la Palme d’Or-ul aceluiaşi Mungiu. 4, 3, 2 a avut în România vreo 71 de mii de telespectatori, faţă de cei 879 de mii ai Avatarului, de exemplu. Nu foarte impresionant, dar pe IMDb, cea mai influentă bază de date de pe Internet, a primit peste 27 de mii de voturi din partea utilizatorilor, care l-au dus la un rating foarte bun, 7,9. Pe Rottentomatoes.com, site-ul specializat în critică de film, e vorba de vreo 25 de mii de utilizatori, care au realizat o medie de 84% (un fel de nota 8,40, de la 1 la 10), iar Boxofficemojo.com estimează 1,2 milioane de dolari încasări, în cîteva sute de săli.
Filmul a avut mai mulţi telespectatori în afara ţării decît în România, pornind de la premisa că statisticile de mai sus sînt parţiale şi nu a
