Glumeam cu colegii de redacţie la auzul năzbîtiilor gen “Napoleon Săvescu”, cum că dacii au apărut cu mult înainte de oricine şi orice şi au prăsit eventual nişte romani după, şi ne-am dat seama că anii ‘90 sînt mai fierbinţi ca niciodată. poţi să republici prostioarele inventate atunci fără probleme. Ba chiar aş băga Evenimentul zilei de la începuturi complet încă o dată la ştiri hot. Aş rupe cu likeurile şi linkurile. Prostioarele astea se citesc: evident, mai ales pentru miştouri cum au apărut deja:
Nu puţini însă le iau în serios.Acum zece ani de de-alde daco-tracii naţionalişti se făcea mişto la greu. Nişte invenţii naţionalist-ceauşiste, ieşite din grotele neointerbelicului de ani 70 şi ale protocronismului, puţini se mai încurcau în aşa ceva. Între timp, moda a revenit. Ne întrebăm cînd vor fi republicate cărţile lui Ţugui. Se pot face sute de ştiri despre cum România e buricul universului. Aviz amatorilor.
Afişele electorale
Mi-am exploatat prietenii. Dar şi spre hazul lor. Am rîs într-o seară bine cu Sorina şi Mircea, ea fotograf, el graphic designer. Le-am dat cîteva bannere, afişe, expresii de candidaţi. Mie mi-a plăcut aia cu biata Sulfina Barbu care bagă şi o aluzie îndoielnică despre primul vot al tinerilor (așa e frumos, mai o măsură anti-avort, mai o glumiță cu aluzii). Materialul întreg e aici: Candidaţii rîsului. Hrebenciuc
A ajuns știre de maximă audiență declarația lui Hrebenciuc de care v-am vorbit ieri. Mult mai tristă a fost țeava de intoxicatori care imediat au băgat-o direct: uite, bă, pentru revoluționarii din Piață, Hrebe v-a adus. O tîmpenie, evident.
Au apărut iar întrebări consternate: păi cum, altfel de ce să fi stat oamenii atîtea zile acolo? altul venea cu tîmpenia aia că cine a scris USL-PDL aceeași mizerie era de fapt pedelist. Mda, e clar. Revoltele alea au fost uitate și îngropate. Mai ales de m
