Scriitorul francez Michel Houellebecq va fi fără îndoială vedeta absolută a Salonului de carte BOOKFEST. Autor de mare succes, tradus în întreaga lume inclusiv în România, Michel Houellebecq a primit prestigiosul premiu Goncourt în 2010 pentru romanul "La carte et le territoire" (Harta şi teritoriul). Matei Vişniec l-a citit încă de la apariţie şi ne împărtăşeşte impresiile.
Scriitorii francezi au fost deseori acuzaţi în străinătate, mai ales în lumea anglo-saxonă, că sunt narcisişti şi nombrilişti, că nu ştiu să scrie romane la persoana a treia, că scriu romane-eseuri împănate cu reflecţii filozofice nesfârşite, că sunt atenţi numai la lumea lor interioară şi nicidecum la istorie şi la societate...
Ei bine, nu este cazul cu Michel Houellebecq. Naraţiunea sa este limpede, clară, fără ambiţii speciale la nivelul stilului. El povesteşte o poveste care avansează în ritm alert, utilizează din când în când şi dialogul pentru a-i da cititorului posibilitatea să respire, pe scurt, Michel Houellebecq are toate ingredientele unui scriitor popular, la fel ca Hemingway.
Şi pentru că romanele lui Michel Houellebecq se pot rezuma, să-l rezumăm pe acesta. "Harta şi teritoriul" este, în primul rând, povestea unui artist, Jed, care are un succes extraordinar întâi ca artist fotograf şi apoi ca pictor. La prima vedere Jed nu "crează" mare lucru, succesul său ca artist fotograf se datorează unei "găselniţe" - el fotografiază hărţi rutiere ca şi cum ar fotografia peisaje din avion. Într-o lume însă în care maşina publicitară sau marketingul sunt esenţiale pentru succesul unui artist, Jed beneficiază de această şansă şi devine celebru expunând fotografiile sale care "captează" teritoriul Franţei aşa cum este el desenat pe hărţi. Jed nu este însă un om care caută succesul cu orice preţ, el se caută mai mult pe sine, motiv pentru care renunţă brusc l
