„Weekend Adevărul“ zugrăveşte portretul complex al filosofului la tinereţe, cât şi al celui aflat la maturitatea academică.

Ce rol mai are filosofia într-o lume aglomerată de dead-line-uri şi target-uri, ori relaxată în lunch-break-uri? Au supravieţuit ideile filosofilor, mai vechi sau mai noi, utilităţii lor? Ori filosofia este, aşa cum susţin marii gânditori, similară cu limbajul, deci ne face oameni? „Weekend Adevărul" creionează portretul celor care, deşi nu au reuşit să schimbe nici măcar obişnuinţele străzii pe care locuiesc şi nici la întrebările copiilor n-au dat vreun răspuns satisfăcător, staruiesc să disece comportamentul oamenilor şi să propună soluţii pentru o lume mai bună.

Sigur, nu recompunem noi, în aceste două pagini de ziar cu pretenţii exhaustive, întreaga evoluţie a filosofiei, de la butoiul lui Diogene până în timpul lui Heidegger sau poate până mai târziu. E greu, ne mai îndoim şi noi, doar existăm. Totuşi, cum arată ultimul front al celor care au răbdarea de a interpreta această lume haotică, dar arareori reuşesc să o schimbe? Cine sunt cei care fie au adoptat, fie se pregătesc să îmbrăţişeze filosofia ca mod de viaţă?

„Dacă n-ar mai fi legi, noi am trăi tot ca acum", spunea, în urmă cu aproape 2.500 de ani, Aristip, primul filosof care a cerut bani pentru învăţăturile sale. Aceasta ar putea fi deopotrivă cea mai scurtă definiţie a utilităţii filosofiei şi cel mai onest motiv pentru care, iată!, nu ne putem dispensa de filosofi. Totuşi, ce s-a schimbat în ultimii 2.500 de ani?

De ce ar mai studia, astăzi, un absolvent de liceu filosofia? De ce ar mai alege să rătăcească prin lumea ideilor, riscând să rămână definitiv ancorat acolo, când mai aproape, atât de aproape, sunt altfel de tentaţii, mai degrabă materiale. Studenţi, foşti studenţi, profesori şi foşti profesori ai facultăţilor de Filosofie din România ne