In luna martie a anului curent a fost modificata si completata prin ordonanta de urgenta legea 31/1990 privind societatile comerciale, cu scopul de a simplifica/accelera procedurile de fuziune si divizare. Demersul a fost determinat de temerile Guvernului in legatura cu consecintele declansarii procedurii de infringement de catre Comisia Europeana impotriva Romaniei pe motivul intarzierii transpunerii in legislatia nationala a Directivei 2009/109/CE.
In general, noua ordonanta urmareste atingerea acestui deziderat prin simplificarea formalitatilor de publicitate, prin renuntarea la anumite obligatii de raportare catre actionari/asociati sau prin renuntarea, in anumite conditii, la expertizarea aportului in natura la capitalul social in cadrul unei operatiuni de fuziune sau divizare.
Tot pe aceasta cale s-au introdus proceduri simplificate pentru operatiunile de divizare ale unei companii in care societatile beneficiare detin toate actiunile/partile sociale, dar si pentru fuziunea prin absorbtie in care minim 90% din actiunile/partile sociale ale companiei absorbite sunt detinute de cea absorbanta.
O astfel de masura, desi implementata cu relativa intaziere, este deja salutata de mediul de afaceri, avand in vedere ca in ultimii ani putine tranzactii derulate pe piata din Romania au fost structurate astfel incat sa includa o fuziune sau o divizare, tocmai datorita orizontului de timp extrem de lung si procedurilor complexe pentru realizarea unei astfel de operatiuni. Practic, se asteapta ca o celeritate crescuta a operatiunilor de fuziune si divizare sa fluidizeze mediul de afaceri, jucatorilor de pe piata romaneasca de M&A fiindu-le practic puse la dispozitie noi alternative, de data aceasta viabile, de implementare a tranzactiilor pe care le urmaresc.
Desi efectele concrete ale acestor modificari legislative asupra mediului de afaceri/
