… n-am gasit alta rima pentru a va starni, cat de cat, interesul. E vara, indignarea oamenilor a inceput sa se usuce, stropita de beri. Se retrage pe unde poate : pe terase, la gratare, la mare si-n orice-mprejurare. Parafrazandu-l pe Noica, putem spune ca, trecuta prin filtrul verii, orice indignare devine suportabila.
Si e pacat.
E pacat, pentru ca rezervorul de indignare exista in continuare, chiar daca s-a retras in adancuri. Or, daca esti in desert, si stii ca la cativa metri sub talpile incinse de nisipul fierbinte se afla ditamai rezerva de apa, nu te apuci sa sapi ? Ba te-apuci ! Pentru asta, insa, iti trebuie o unealta potrivita. Un tarnacop, sa zicem. Nu poti sapa dupa apa cu un evantai din pene, cum nu poti mobiliza bazinul indignatilor cu chemari evazive la « democratie acum », « demnitate », « respect » sau mai stiu eu ce. E nevoie de ceva mai ascutit, mai concret. Ceva care poate fi infipt, cu sete, in nisip.
Lumea se indigneaza cand i se dau tarnacoape, nu evantaie de pene. A iesit in strada pentru Arafat, s-a mobilizat pentru Mang, etc. De ce sa ne oprim aici ? De ce acum ?
Uite-un tarnacop : votul uninominal dintr-un singur tur de scrutin, trecut deja de catre noua majoritate printr-o camera. Cum spuneam, aici s-ar cuveni sa se moblizeze atat simpatizantii uselisti, care-l condamnau odinioara, cat si pro-pedelistii, care-l injura acum. Pentru ca de data asta nu mai exista nici un UDMR care sa-i puna bete-n roate din motive cat se poate de pragmatice. Ce prilej mai bun de unire-n cuget si simtiri mai vreti ? Pentru ca, daca nu v-a placut « dictatura PDL », ma indoiesc ca va veti entuziasma de o « dictatura PSD (USL) », care sa conduca tara de la inaltimea a vreo 65-70% locuri in parlament, inaltime de la care poate face tot ce pofteste, y compris o schimbare a Constitutiei care sa ne lase cu ochii-n lacrimi si scuipatu-ntre oc
