USL se indreapta catre un succes istoric in Bucuresti - 60% din voturi pentru consiliul local, potrivit celui mai recent sondaj CURS.
Ca Sorin Oprescu galopeaza spre o victorie fara istorie nu este neaparat o surpriza sau, in orice caz, nu mai este o surpriza dupa ce PDL i-a oferit contracandidatul ideal, pe Silviu Prigoana, copia sa caricaturala.
Dar este o surpriza ca un primar forte, ca Liviu Negoita, a ajuns in situatia sa lupte pentru realegere la o diferenta foarte mica de Robert Negoita, personaj nefrecventabil pentru orice om cu minime exigente etice si fara absolut nicio tangenta anterioara cu administratia publica locala.
Este clar ca PDL a ajuns sa provoace o aversiune atat de puternica in Bucuresti incat ea reuseste sa contamineze simpatii si fidelitati ce pareau de nezdruncinat. Nu e mai bine nici in tara, unde multi candidati democrat-liberali nu prea mai tiparesc pe afise si panouri numele, sigla si nici macar culoarea traditionala a partidului. Dar Bucurestiul este poate cazul cel mai elocvent si important, din mai multe motive.
In primul rand, Capitala a fost in mod traditional un fief al nonfesenismului, nonpesederismului, nonpesedismului. Opozitia anilor 90 a avut intotdeauna succes aici, iar dupa succesul lui Traian Basescu a devenit o fortareata PD, apoi PDL.
Se schimba asadar un tipar valabil vreme de 22 de ani. Apoi, vorbim despre electoratul cel mai informat si mai emancipat din Romania, adica despre oameni care au inteles destul de bine necesitatea masurilor de austeritate si care sunt cu mult mai putin dependenti de buget decat alte zone ale tarii unde mediul privat aproape nu misca.
In plus, primele semne ale reorientarii Bucurestiului au aparut la prezidentialele din 2009, cand, pentru prima data, Capitala n-a mers majoritar cu Traian Basescu.
Asadar, daca
