Adrian Năstase este prima victimă a ruperii tradiţionalului armistiţiu transpartinic prin care politicienii la nivel înalt îşi asigurau protecţie unii altora atunci când făceau schimbul de putere. Tradiţia s-ar putea relua, poate chiar înaintea plecării lui Traian Băsescu din funcţie, dar nu înainte să cadă un cap aproape la fel de important ca cel al lui Adrian Năstase din zona PDL.

De opt ani magistratii români mută de pe o masă pe alta, dintr-un sertar în altul, de la o instanţă la alta, cu amânări corect motivate sau pretexte bine formulate, dosarele fostului premier Adrian Năstase, care împreună cu avocaţii săi a găsit căile cele mai lungi pentru a ajunge la verdictul final. E greu să cercetezi un fost premier şi e aproape imposibil să-l condamni, aceasta pare să fie concluzia la care au ajuns magistraţii. Justiţia autohtonă se află în faţa celui mai complicat test din istoria sa recentă: este vinovată că a lăsat atât de mult timp să treneze aceste dosare, iar acum nu mai poate găsi resurse de entuziasm pentru a împăca şi capra europeană şi varza fostului premier. Dacă va fi achitat ca nevinovat, sistemul autohton de justiţie va fi acuzat fie că răspunde unor comenzi politice acum după schimbarea centrelor de comndă, fie că i-a stricat imaginea lui Adrian Năstase, târându-l ani în şir prin tribunale fără nici un motiv. Dilema este majoră pentru judecători, cu atât mai mult cu cât în dosarul "bani pentru partid", Adrian Năstase nu face nimic personal, ci doar orchestrează: fostul permier este acuzat că a patronat un sistem foarte bine pus la punct prin care lideri economici mai ales din întreprinderi de stat au fost obligaţi să cotizeze la campania sa electorală prin intermediul unor conferinţe unde accesul se făcea contra cost, 125 de euro pentru persoane fizice şi 400 de euro pentru persoane juridice. În total s-au strâns mai multe de 1,6 milioane de