O companie turcească spune că deţine secretul ieşirii firmelor din crizele de cash-flow: barterul. Slavă Domnului, posibilităţi de schimburi de produse sau servicii ar fi destule, dar s-ar putea ascunde Diavolul în detalii?
Foarte pe scurt, filiala locală a Turk Barter – cu afaceri globale de peste 300 mil. de euro în 2011, la un portofoliu intermediat de peste 2 mld. de euro -, propune firmelor româneşti să se finanţeze din propriile lor resurse, printr-un sistem non-cash, un fel de bursă de mărfuri în sistem barter (la schimb).
Păstrând comparația cu bursa, vânzările şi cumpărările pe această „Piaţă Comună Barter“ – după cum se exprimă Mehmet Sumeroglu, preşedinte şi CEO al Turk Barter România -, se fac indexate în lei, iar ca mijloc de plată se foloseşte cecul Barter. „Nu aveţi nevoie de bani“, e categoric Sumeroglu, explicând că firma pe care o conduce oferă societăţilor posibilitatea de a-şi cumpăra „orice necesitate“ cu ce le-a rămas în stoc sau cu ce produc, fără să umble la cash sau la contul bancar. Şi mai pe înţelesul tuturor, „schimbi doar căciulile“, spune el zâmbind, „e un troc, dacă vreţi, dar nu e neapărat bilateral, şi asta face diferit sistemul nostru de altele“.
De exemplu, un producător de cizme de cauciuc are nevoie de computere, dar furnizorul de IT nu are ce face cu marfa lui. Aici intervine Turk Barter: „cizmarul primeşte calculatoarele, iar noi acoperim nevoile firmei de IT (asigurare, transport, mentenaţă...), printr-un alt client. Cizmarul rămâne dator sistemului Barter, iar marfa lui poate să ajungă la o firmă din agricultură. Şi aşa s-a încheiat tranzacţia“, explică Mehmet Sumeroglu cum funcţionează acest business.
Atenţie, însă – nu oricine are acces la platformă, ci doar firmele care se înscriu şi sunt acceptate să devină membre; deocamdată – „până nu avem un portofoliu funcţional în România“ -, nu este perce
