Chiar aşa: aceşti miniştri ne doare. Aţi înţeles ceva din asta? Nici eu.
Dar cine spune că trebuie să înţelegem ceva în România, unde nu găsim 20 de miniştri cu capul pe umeri şi cu picioarele pe pământ?
Greu ne-a mai fost să scăpăm de trei miniştri scoşi parcă direct din sacul cu arătări ciudate. Unul nu avea voie să fie nici măcar portar la minister (aşa stabiliseră judecătorii), ceilalţi doi trăgeau după ei vechi coţcării şi plagiate ruşinoase. Multe energii au fost consumate pentru a înţelege şi domnul prim-ministru că mistreţul are colţi, ariciul are ţepi şi vulpea are coadă!
De astă dată, căruţa cu lighioane s-a răsturnat la Ministerul Educaţiei. Acolo s-au adăpat, timp de două săptămâni, numiţii Corina Dumitrescu şi Ioan Mang. Când, în fine, au fost daţi de-a berbeleacul, am răsuflat uşuraţi: o a treia numire de acest fel nu poate exista! Nimeni nu-şi permite să ducă ridicolul atât de departe. Locul revoltei a fost luat de curiozitate: din ce aluat va fi plămădit noul ministru?
Răspunsul a venit rapid: un mediocru propulsat în Guvern, de la nivelul unui liceu din Baia Mare, graţie activităţii sale sindicale. Prima privire aruncată în CV-ul său ne dă măsura anvergurii sale intelectuale: atât la sindicat, cât şi în declaraţia de avere, Liviu Marian Pop scrie negru pe alb că din 2005 este profesor de matematică la Colegiul tehnic „Anghel Salygny" din Baia Mare. De şapte ani, dl Pop n-a fost în stare să vadă că pe plăcuţa de la intrarea în liceu scrie Saligny, nu Salygny. A-i mai pretinde să ştie din cărţi numele corect al ilustrului inginer, ministru şi academician este deja prea mult. În ministeriatul domnului Pop, încep să cred că am absolvit Liceul Tudor Wladymyresku din Târgu-Jiu, iar prim-ministrul Victor Ponta s-a format la Liceul Yon Nekultsche din Bucureşti.
Calităţile ministrului Educaţie 3 au fost revelate şi în prima
