Am văzut lacrimile doamnei ministru Mariana Câmpeanu. Emoţionante. Aşa am zis şi atunci când a văzut-o lăcrimând pe doamna ministru din Italia. Tot pentru nivelul scăzut de trai. Doamna noatră a plâns punctual: pentru pensia de 350 de lei a pensionarului român! Din acest motiv, însă, nu pot să vibrez totalmente cu liberala Mariana Câmpeanu.

Evident că sentimentul de milă, de compasiune există şi în mintea şi inima mea, însă extrem de dozat în situaţia de faţă. Bătrânul sau bătrâna cu pensie de 350 de lei înseamnă că nu a muncit prea mult în viaţă la tinereţe. A cam tras statul în piept, cum s-ar zice, deoarece cotizaţiile sale la fondul de pensii au fost minime. Când, însă, a intervenit neputinţa, a constatat că venitul e inuman de mic.

Un politician de stânga îl poate ajuta pe pensionarul sărac prin măsuri sociale variate, ba chiar să-i crească pensia de la 350 de lei la 500 de lei, fără să-i pese ce va spune pensionarul cu venit de 500 lei calculat pentru că la viaţa lui a făcut şi ceva şcoală, a muncit şi ceva mai mult. Un politician liberal, însă, nu poate dezerta de la principiul "fiecare primeşte după cât munceşte!". De aceea, lacrimile doamnei Câmpeanu sunt fie electorale, fie umori ale vârstei.