Expoziţia de sunete folclorice vechi înregistrate de Constantin Brăiloiu în primele sale campanii etnografice, preluate din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva va fi deschisă între 23-27 mai 2012, zilnic între 10.00-18.00 în Spaţiul Platformă (Calea Moşilor 62-28, în cadrul MNAC Anexa, etajul 1).
Ce înseamnă sunetele folclorice vechi? Un solz de peşte, o frunză de liliac, un cimpoi, un bucium, un flageolet şi mai multe bocete.
Este prima instalaţie de sunet din România, prin care Gheorghe (gH) şi Viviana Iacob creează în mod performativ un ambient holofonic. Într-o pădure de zumzet te iau prin surprindere în timp ce străbaţi sala dintr-o parte intr-alta sunete nevăzute.
O altă noutate pentru România este faptul că o expoziţie de artă contemporană beneficiază de un sistem de sunet dezvoltat şi patentat de dr. Joseph Pompei la MIT Media Lab. Particularitatea sa constă în faptul că foloseşte ultrasunetul ca proiector acustic, transmiţându-se astfel sunetul în mod unidirecţional, la fel ca o rază de lumină: sunetul este proiectat într-un singur punct, în afara acestuia e surplus de zgomot.
Ce se întrevede?
“Oameni care au murit, instrumentele lor praf şi pulbere acum, cântecele lor aproape una cu uitarea. Ascult înregistrată o doină la frunză şi efemerul acestei fâşii de realitate transmisibilă la 70 de ani după înregistrare mă atinge ca un fior electric. Nimic care să se degradeze mai repede, să se anihileze, nimic mai trecător ca un cântec şi o frunză.” (Maria Balabas)
Expoziţia este o recontextualizare a ideii de eveniment sonor ca sunet arhivat. Propune arhiva sonoră ca peisaj acustic lăsând publicului posibilitatea creării unui traseu narativ individual. Pădurea de Sunete sugerează ideea de performativitate ca modalitate de recuperare a unui sunet pierdut sau puţin cunoscut, indicând un spaţiu în care
