Nu știu câți dintre noi mai atingem cu buzițele prăjiturica de vrăjeală a așa zisei clase politice. La mine în cartier, băieții ar spune mai direct, „frate, lasă harneala că nu mai pun botu”…Acuma, în cele ce urmează, nu aș vrea să îl înzestrez pe Zeus cu o supra putere de scenarită, cu o viziune anticipativă peste măsură de neomenească, dar nici nu cred că ce se petrece pe cuprinsul patriei politice, e chiar ceea ce pare. Căderea lui Ungureanu, după doar două luni de butonare, nu îmi pare altceva decât o bucată dintr-un puzzle imaginat de laboranții Cotroceniului. Au aruncat Puterea în brațelei fostei Opoziții, taman în buza alegerilor locale și în imediata apropiere a alegerilor parlamentare. Dacă așezăm degețelele pe pulsul economic al țării, abia dacă simțim ceva, mai mult ca autosugestie decât ca realitate. Cocoașa asta e prima pe care trebuie să o țină în spate noua echipă de la Victoria. Apoi, cu siguranță, se mai pierd câteva bucăți de timp, importante, cu alegerea țintarului pentru toate funcțiile ocupabile de o Putere bazată, fără a se deda la curățirea tuturor. Chiar așa, la relanti, lucrurile o să dureze destul de mult, atâta cât să piardă din vedere că sunt în campanie electorală, fie și pentru locale. Pe de altă parte, nimeni nu găsește dubios că PD-L nu prea mai există la vedere, nu observă nimeni că s-a ascuns, dar își face campanie, candidează cu motoarele, bine, hai să zicem, motorașele ambalate la maximum. Fosta putere portocalie, s-a pitit după culoarea verde praz, aleasă cu migală de însăși doamna Elena (blonda, nu europarlamentara); s-a dat în dosul unor nume de ONG-uri, pe tot întinsul României. Ba cu titlul de „Mișcare”, ba cu prefixul ”Salvare”, chiar pe ici, pe colo, a introdus cuvântul magic „Uniune”. Se vrea tipărit pe buletinul de vot, sub orice poreclă, numai cu PD-L nu. Ei, acuma nu pot fi nici ei cu totul și cu totul absurzi și te