Spadasina spune că viaţa ideală pentru ea ar fi la un beach bar în Varadero şi o căsuţă pe malul Oceanului Atlantic
Vicempioana olimpică de la Beijing are o slăbiciune mărturisită pentru Cuba. De fiecare dată se întoarce cu plăcere în ţara unde spune că a văzut cel mai albastru ocean, la Varadero, cea mai mare staţiune din zona Caraibelor. Pe lîngă frumuseţea locurilor, Ana a avut şi rezultate foarte bune. Aerul îi prieşte. În această dimineaţă, alături de colegele sale pleacă din nou spre Havana, acolo unde în week-end are loc o etapă de Cupă Mondială individuală.
- Ana, vinerea trecută ai devenit campioană naţională. Al cîtelea titlu este?
- Pot spune că titlul cucerit vinerea trecută a revenit celei care s-a reacomodat mai repede cu fusul orar. Nu ştiu ce număr poartă, dar ultimul cucerit a fost anul trecut la Oradea. Cred că cel mai greu cîştigat şi cel mai muncit a fost în 2002, la 17 ani, cînd am împărţit titlurile cu Loredana, ea a cîştigat Cupa României la seniori şi eu campionatul. O noutate în acest an a fost că toate fetiţele Power Praf au fost în semifinale şi ne-am împărţit medaliile, în anii anteriori se întîmpla ca una din noi să se piardă pe parcurs.
- Campioană naţională şi cu Steaua. N-aţi mai pierdut aceste medalii de ceva vreme.
- Am reuşit să ne menţinem titlul cucerit anul trecut, sincer, nu contabilizez medaliile sau cupele, dar mi se pare trist că pe plan naţional nu ne mai pune nimeni probleme. De fapt, aceasta cred că este problema tinerei generaţii, nici nu încearcă să se lupte cu noi, îşi asumă din start rolul de pierzător. O singură echipă am remarcat, Crişul Oradea, care are în componenţă sportive de pînă în 20 de ani, care şi-au dorit, au muncit şi au încercat. Am apreciat în special atitudinea lor faţă de competiţie.
Aproape de Copacabana
- Cum a fost concursul de la Rio
