Convorbiri telefonice
de Roberto Bolaño, Editura Leda
Tradus în România cu cel puțin cinci cărți până acum, prozatorul Roberto Bolaño (un excelent poet, totodată) mi se pare revelația literară a acestor ani în care în România s-a tradus mult, iar uneori chiar și te miri ce. Grație câtorva editori atenți, până în prezent au apărut din opera acestui scriitor mort la doar 50 de ani (în 2003) volumele „O stea îndepărtată“, „Nocturnă în Chile“, „Târfe asasine“, „Anvers“ și cartea pe care o prezint azi, „Convorbiri telefonice“, ultimele două la Editura „Leda“, parte a Grupului Editorial Corint. Tot la „Leda“ se află în lucru romanul „2666“, unul dintre cele mai bine cotate de public romane sud-americane, despre care am aflat că a fost pe locul 3 într-un top al ultimilor 25 de ani, după romanele lui Marquez, „Dragostea în vremea holerei“, și Llosa, „Sărbătoarea țapului“. Avem așadar motive întemeiate să așteptăm cartea tradusă de Dan Munteanu Colan, cel care a tălmăcit și cele 14 povestiri din „Convorbiri telefonice“.
Ca de obicei, lumea lui Bolaño este una populată de indivizi stranii confruntați cu situații speciale sau aparent periculoase. Unii dintre ei scriu și aspiră la gloria literară în vreme ce sunt urmăriți de poliție sau de asasini plătiți, poartă discuții intense despre literatură și artă, au iubiri eșuate și dispar pe neașteptate în misterul propriei vieți. Ceea ce izbește la lectura prozelor lui Bolaño, un maestru al eschivei și al echivocului bine dozat, este felul metodic în care înaintează în subiectul prozelor sale, precum și o aparentă detașare față de subiect și de personaje, fina orfevărie a scrisului său. Finalurile prozelor sunt întotdeauna neașteptate, după ce încordarea cititorului a ajuns la maximum, ca în „Enrique Martin“, povestea unui poet ratat, care se sinucide după ce lasă un teanc de poeme epigonice, dar și câteva
