"Dumnezeu este iubire. Iubire nesfarsita si nepatrunsa"

* Sfant "nou" al ortodoxiei, nefacator de minuni si nevazator inainte cu duhul, se bucura, totusi, de mare evlavie printre credinciosi, datorita unei insusiri supreme a monahismului: smerenia si puterea rugaciuni totale a inimii *

As vrea sa va istorisesc viata unui sfant aparte. Unul care nu a facut minuni si care a trait in Sfantul Munte Athos, intr-un anonimat desavarsit, ascuns in chilia lui, ca un melc intr-o cochilie. Cei care l-au cunoscut isi amintesc de el ca de un om foarte bland, un monah care intreaga viata nu a ranit pe nimeni, nici macar cu un cuvant. In inima sa era insa foarte greu sa patrunzi, pentru ca isi acoperise sufletul cu valul de nepatruns al smereniei. La moartea lui, acest val a fost ridicat. Un caiet vechi, in care isi insemnase trairile, singura sa avere, a fost gasit in chilia-i saracacioasa. Gratie lui, putem patrunde acum in tainitele de lumina ale sufletului sau. Un suflet de sfant, peste care harul a curs ca o ninsoare de aur. Trairi stravezii, o iubire mai delicata decat o boare de vant, ireala, nepamanteana, straluciri mai transparente decat lumina, si o mila nesfarsita pentru tot raul din univers compun realitatea diafana a inimii Sfantului Siluan, o inima care pare ca ti se scurge printre palme atunci cand incerci sa o cuprinzi - "Sfintii tamaduiau bolnavii, inviau mortii, mergeau pe apa, se inaltau in vazduh in vremea rugaciunii, dar eu as dori sa invat doar smerenia si dragostea lui Hristos, ca sa nu supar pe nimeni, ci sa ma rog pentru toti, ca pentru mine insumi".

Lumea interioara a acestui om atat de simplu si, in acelasi timp, de profund a marcat secolul XX. Dupa moartea sa, cartea in care si-a insemnat trairile zilnice a fost tradusa in peste cincisprezece limbi, semn ca omul zilelor noastre a inteles ca prin Sfantul Siluan i-a vorbit insus