Acum 200 de ani, la Bucureşti, otomanii cedau ruşilor partea de est a Moldovei, cunoscută de atunci înainte sub numele de Basarabia.

Calvarul Basarabiei a început acum 200 de ani. În mai 1812, reprezentanţii corupţi ai Imperiului Otoman au cedat Rusiei ţariste partea de est a Moldovei. Tratativele au avut loc sub ameninţarea unei noi campanii a împăratului francez Napoleon Bonaparte, de care se temeau emisarii ruşi. La început, reprezentanţii ţarului aveau mandat să ceară cedarea ambelor principate româneşti, Moldova şi Valahia, iar Dunărea ar fi urmat să fie graniţa dintre cele două imperii.

Pe măsură ce ameninţarea franceză la adresa Rusiei creştea, emisarii ţarişti îşi diminuau pretenţii. Primul pas a fost să ceară doar cedarea Moldovei, apoi au cerut Moldova până la Siret. În cele din urmă, după negocieri intense, graniţa a fost stabilită pe Prut. Însă, dacă diplomaţii otomani nu ar fi fost corupţi de către Rusia, graniţa ar fi putut să rămână pe Nistru, deoarece ţarul nu-şi permitea să se afle în război şi cu Imperiul Otoman, şi cu Imperiul Francez. Aceste lucruri sunt binecunoscute, la fel cum este binecunoscut şi calvarul Basarabiei. Însă cercetări ale unor istorici occidentali arată că anexarea Basarabiei a fost intens pregătită de autorităţile ţariste.

„Eliberare"

În acea epocă, pe măsură ce Imperiul Otoman devenea un stat tot mai şubred, puterile creştine revendicau drepturi pentru creştinii din interiorul acestui stat, precum şi teritorii. Rusia şi Austria au făcut o serie de cuceriri, în zonele de graniţă. Ungaria şi Transilvania au devenit părţi ale Imperiului Austriac după un război cu turcii, la fel ca şi Bucovina. Iar Rusia şi-a extins posesiunile pe seama otomanilor atât în zona Mării Caspice şi a Caucazului, cât şi în Basarabia. Franţa a pretins dreptul de a fi recunoscută drept protectoare a creştinilor din Orientul Mijlo