Instalarea guvernului Ponta nu a adus decat in vorbe marea schimbare pe care sprijinitorii sai o asteptau.
Declaratiile candidatului la functia de premier nu mai au, practic, decat o firava legatura cu cele ale premierului votat. Vorba romaneasca dupa care socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ este, si in acest caz, perfect adevarata. Victor Ponta facea, in numele USL, promisiuni extraordinare, de la reintregirea salariilor si restituirea CAS-ului incasat ilegal de la pensionari, pana la deblocarea posturilor din administratie, reducerea TVA-ului ori blocarea afacerilor cu statul, incheiate de demnitarii si alesii locali, direct sau prin interpusi. Pentru multi oameni amarati cu adevarat, ele trebuie sa fi parut mirifice, adevarate premise ale revenirii raiului pe pamant. Unii sperau chiar la revenirea la nivelul de bunastare atins in guvernarile Nastase si Tariceanu. Putini si-au amintit insa ca stabilitatea economica a administratiei Nastase era rezultatul "efectului Isarescu" (guvernul care a gospodarit tara in ultimul an al puterii CDR-iste), iar boomul perioadei Tariceanu era produs de intrarile masive de fonduri (europene si internationale), dintre care se detasau "ajutoarele" trimise acasa de muncitorii romani din emigratie. Ar fi fost bine sa fie asa. Numai ca, pe fondul mentinerii potentiale a recesiunii (evidenta in cazul Greciei), al reducerii drastice a "contributiei" emigrantilor, al inaspririi conditiilor venirii "banilor europeni", al circumspectiei investitorilor straini, reintoarcerea spectaculoasa si rapida la nivelul calitativ al vietii dinaintea declansarii crizei economice mondiale nu se poate produce. Guvernul MRU, ultimul guvern PDL-ist al legislaturii actuale, a lasat visteria in ordine, cu fonduri prezumtiv acumulate, dar aceste fonduri (de peste cinci miliarde de euro) au o destinatie precisa, fiind propus
