Astazi, in societatea actuala, se vehiculeaza fara incetare afirmatia: "maternitatea inseamna fericire". Psihologii incearca sa explice daca acest lucru reflecta corect realitatea.
In trecut mamele isi pregateau din timp fiicele, explicandu-le ca nu le asteapta o viata simpla: trebuie sa asculte de sot, sa nasca in dureri, sa aiba grija de copii... Insa a sosit epoca feminismului, iar reprezentantele sexului frumos, pe buna dreptate, nu au mai acceptat acest viitor zugravit in culori cenusii de catre mamele lor, dorind sa-si controleze viata, aflam din Psychologies.
Idealizarea maternitatii
Independenta financiara, realizare personala, controlul momentului in care apare copilul - foarte multe femei reusesc sa obtina aceste lucruri. Insa, ambitioase, femeile doresc perfectiune. Au obtinut mult din punct de vedere profesional, insa prejudecatile societatii nu au fost inlaturate in totalitate. Sunt multe situatii in care femeile nu obtin nici salariile, nici functiile detinute de barbati.
De aceea, femeile si-au proiectat perfectiunea catre maternitate, singurul domeniu in care nu au concurenta. Doresc sa devina mame ideale si se asteapta ca acest rol sa le aduca numai bucurie. Sintagma de "maternitatea inseamna fericire" a pornit cu siguranta de la ele.
Bucuria poate fi umbrita de dezamagire si epuizare
Dupa nasterea copilului, sarcinile solicitante iau locul fanteziilor pline de fericire. Nopti nedormite, responsabilitati tot mai multe, izolare, intreaga viata pare data peste cap. Se instaleaza oboseala, nervii, apar intrebarile si indoiala, iar femeilor le este tot mai greu sa accepte ca sosirea unui copil nu inseamna numai fericire.
Perseverand in dorinta de perfectiune, de a avea casa pusa la punct si in acelasi timp de a indeplini cat mai bine nevoile copilului, mamele incearca sa-si
