Am recitit în paginile Observatorului cultural intervenţia profesorului Király István privitoare la modurile de concepere de către Comisia de Ştiinţe Umaniste a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice a criteriilor de clasificare ale revistelor, editurilor şi colecţiilor din România, formulată de domnia sa sub forma unei scrisori adresate MECTS. Întrucît plăcerea dialogului, dublată de un sentiment natural de datorie a clarificării circumstanţelor în faţa comunităţii academice implicate în această clasificare, mă îndeamnă să îi adresez un răspuns public, voi trece la reformularea succintă a poziţiilor noastre, pentru a putea judeca întreaga problemă. Implicit, intervenţia de faţă are loc într-un moment în care tensiunea politică actuală poate asimila orice schimb de replici ca fiind unul cu angajament politic; îmi invit partenerul de dialog, din acest motiv şi cu toată seriozitatea, să admită că schimbul nostru de argumente raţionale nu are nici implicaţie, nici susţinere politică şi că el vizează onest de ambele părţi binele comunităţii noastre academice.

Pentru aceasta, voi prezenta cititorilor mai întîi personajele dialogului, pentru ca oricine să poată gîndi cu simplitate şi claritate argumentele. Apoi, voi trece la expunerea şi respingerea argumentelor aduse.

Profesorul Király este un distins coleg al aceleiaşi Facultăţi în care profesez, pentru a cărui anvergură profesională şi profunzime a scrierilor am o neîncheiată admiraţie. Profesorul Király coordonează o revistă ştiinţifică reunită sub semnul interdisciplinarităţii, Philobiblon, care a reuşit să impună un standard academic redutabil şi faţă de care îmi manifest întreaga stimă. Domnul profesor a dat în mediul nostru academic, prin eforturile sale admirabile, unul dintre modelele posibile de interdisciplinaritate, iar această notă proprie configurează personalitatea r