Mai 1994. Îmi amintesc ca şi acum acea duminică. Luna începea cu o dublă sărbătoare. Cu dublă semnificaţie. Muncitorească şi religioasă. Din păcate, această zi rarissimă în calendar avea să rămînă ca ziua în care a dispărut Ayrton Senna. Triplul campion al lumii avea 34 de ani şi se afla la cea de-a treia cursă pentru noua sa echipă, Williams. Abandonase în primele două, alergate acasă, în Brazilia, şi în Japonia, pe circuitul din Aida. De fiecare dată cîştigase Michael Schumacher, rivalul de la Benetton-Ford. După ce Ayrton plecase din pole position.
Situaţia s-a repetat şi de această dată. Numai că victoria de la Imola a germanului avea să fie îndoliată de accidentul petrecut în virajul Tamburello. Atunci cînd monopostul a percutat violent zidul de protecţie, la peste 200 km/h, şi o bucată din suspensia faţă a penetrat casca de protecţie a pilotului. Patru zile mai tîrziu, Senna avea parte de o înmormîntare cu onoruri naţionale, la Sao Paulo. Circa jumătate de milion de oameni au venit pentru a privi cortegiul funerar. Printre cei care au purtat sicriul a fost şi marele său rival din Formula 1, francezul Alain Prost. Preşedintele FIA, Max Mosley, a fost prezent la funeraliile lui Roland Ratzenberger. Aflat la sezonul său de debut în Marele Circ, austriacul în vîrstă de 33 de ani murise cu o zi înaintea lui Senna, în calificările aceluiaşi Grand Prix al statului San Marino, după ce, avariat în urma unor ieşiri de pe pistă, eleronul faţă al maşinii a cedat, a intrat sub aceasta, iar bolidul nu s-a mai putut înscrie pe virajul Gilles Villeneuve şi a percutat frontal zidul de protecţie, la peste 300 km/h. A doua zi, Senna luase cu el în maşină un drapel al Austriei. Brazilianul se gîndise ca, în cazul în care va cîştiga, să dedice victoria lui Roland...
Trecînd la subiecte mai plăcute, trebuie notat Protocolul Bişkek, un acord între Azerbaijan şi Armenia
