Lebede, lisite si papagalul Nicu
- Din persoanele publice pe care le vedem pe micul ecran, cea care seamana cel mai mult cu explozia primaverii esti tu. Mereu luminoasa, tonica, optimista. Ne imprumuti si noua reteta?
- Intr-adevar, in primavara asta ma simt foarte inspirata. Mi-am refacut stocul de energie, am tot felul de idei noi, un entuziasm fantastic si un zambet mereu pe buze. De-altfel, de vreo cativa ani incoace, am ajuns la concluzia ca primavara e chiar un anotimp magic. Vezi, eu m-am nascut in Bucuresti, am copilarit si am trait printre betoanele urbane. Singurele mele evadari, cat de cat apropiate de natura, erau vacantele petrecute la bunica mea, care locuia in Ploiesti, dar la curte. Ei, pentru mine, curtea aceea, desi micuta, era un adevarat paradis. Bunica avea acolo flori, copaci si, chiar in capat, un mic ochi de apa, care in imaginatia mea capata dimensiunile si misterul unui lac fermecat din poveste. In afara de asta, contactul meu cu natura a fost insa mereu foarte restrans. Pana acum sase ani, cand m-am mutat la Snagov, intr-o casa pe malul lacului. De atunci, primaverile au devenit fascinante. Urmaresc cu o bucurie de copil cum stuful de la malul apei, din niste tije uscate, se transforma, zi dupa zi, inverzeste, mai intai timid, apoi cu din ce in ce mai multa indrazneala, pana cand, intr-o dimineata, planta matura izbucneste intr-un deplin de verde si de energie. Urmaresc cum, dupa iarna, cand lacul ingheata bocna, lisitele reapar cu cate un sir de bobocei dupa ele si se plimba prin fata casei mele, mandre ca la parada. Urmaresc reintoarcerea lebedelor - am doua lebede care mereu revin la cuibul lor, din apropierea casei mele, si pe care le intampin primavara ca pe niste prietene dragi, a caror absenta mi-a fost tare nesuferita. Urmaresc cum inmuguresc salciile...
Parca-mi vine sa bat din palme de fericire cand l
