traduceri de Nora Iuga
Praf stelar, marea spune: bine. Culege ce-i muritor, păstrează-l. Şi planctonul,
fericirea, nimic nu piere. Refugiu;
spune: dar ştie tot. Stele din praf şi sânge, cine a vorbit primul, vânt şi cuvânt
către cuvânt, sâmbure nautic
asterias rubens
Fiecare are pe cineva, fiecare a pierdut pe cineva, aşa prinde viaţă un cuvânt. Nici braţ,
nici picior, nici cap să-l suceşti: n-am ştiut nimic. Priviţi, noaptea se lasă cu toată
greutatea. O inimă care bate sau o inimă care doare? Bate şi doare şi se înşeală, auriculum,
în urechea mică intră vorba mare. Cu paşi mărunţi te ameninţă, moartea nu are sex.
Şi ea speră ca toţi să trăiască, absolviţi de intenţie şi vină
latimeria chalumnae
Locuiesc în freamăt, în marea pădurii. Jumătate lună, jumătate soare, apa divide
şi fiecare stea apare de două ori. Tăiat cu roşu, încercuit. Cine mâzgăleşte
foaia albastră? Între mare şi univers: pământ, voci în surdină. Câmp magnetic,
perspectiva buricului. Nimeni nu aşteaptă, totul aspiră, totul expiră. În vid
frica se risipeşte; nu spui nimic. Adîncul e un vârf ascuţit. Cine-l va cuceri,
cine fii-va văzut la izvoare fierbinţi? Vârtej şi cărare, valuri cu nori împletesc.
Ai strigat. Nu e iubirea clopot de-alarmă? Prea dens, norocul; nereuşit bothus lunatus
„Mai goi ca oricând”, alergătorul cuprins de amoc şi siguranţa. Tocmeală pe chiloţi,
mai rupţi nici că se poate. Minutele zornăie, printre ele împuşcături. Coapsa cu jartieră,
picură sânge din pahare cu vin. Frumoaso, de ce nu-ţi stă bucla cuminte
pe frunte? De la o zi la alta nu-i trecere fără nadă. Siguranţa şi puşca, jartiera rezistă,
viermii de mătase sunt muţi şi rapizi. Cu două ţevi: ţinteşte prin gaura cheii, drept
în respira