traduceri de Nora Iuga
Se spune „tare ca piatra”, dar şi pe mine mă pot sfărâma şi din ce sunt mai mici fărâmele, sunt mai tari. De câte ori am scăpat de lopată? Până într-o zi, din greşeală – nu din mânie, nu din plictiseală – dintr-o lovitură m-am trezit că-s două. Iată-mă aici printre altele, perfect aliniate pe-o lespede funerară. M-a cules de pe jos unu’ care a uitat să-şi aducă piatra cu el. Dar cine-şi umple buzunarele cu pietre când pleacă la drum? Ei vin de departe, vizitatorii. (Piatra)
„Dă-i ’nainte, dă-i ’nainte, nu teopri! Dă-i ’nainte, fă din noapte zi. Niciodată, niciodată nu te-opri!” (Grădinarul)
„Moare lent, puţin câte puţin, ştiţi, întâi un plămân, i l-au scos. Pe urmă ulcerul la stomac. Era tot mai palid. Iar congestia la urechea medie i-a dat şi ea mult de furcă, până a surzit. Urâtă treabă, nu? Şi-acum infarctul. Dar tot nu se lasă. Aici e viaţa lui. Îl înţeleg, ştiţi...” (Prietenul)
„Pedeapsă (scrie de zece ori): Ordinea să-ţi fie, lege şi mândrie!” (Vechiul maculator)
Eram singuri şi m-a spălat: i se făcuse frică. Braţele mele, mâinile, degetele mele albe, lungi, venele albă strii. Cred c-a luat apă caldă şi ceva ulei. Mi-a împletit părul, mi l-a răsucit în jurul capului ca o coroană de aramă.” (O moartă)
„Dictare: Moarte, mort, mortal. împotriva morţii nu-i nici un remediu. După lucru tata e mort de oboseală. La circ se moare de râs. Rănitul e pe moarte. Şoferul a făcut un accident mortal. Fiul şi-a lăsat tatăl mort în bătaie.” (Vechiul maculator)
„M-am dus dis-de-dimineaţă la poartă îmbrăcat curat, mi-am schimbat flanela de corp şi chiloţii. M-am pieptănat. Se făcuse 10 fix. Şi nimic. Nu venise nimeni. 10 jumătate. Nu venise nimeni. Pe urmă 11 şi 12. Dar ea nu venea. Ore-n şir am umblat ca un năuc încoace şi ’ncolo, toţi au râs de mine. Şeful de grupă a spus:
