Actorul de teatru nu stă pe roze… Ci se trezeşte dis-de-dimineaţă legănat de mireasma viselor care l-au purtat spre nişte scânduri poleite cu promisiuni; spre scena vieţii lor. Ar fi păcat să nu recunoaştem că pasul, la început timid, apoi din ce în ce mai energic, în direcţia cu pricina, este unul tămăduitor. Fiindcă îşi tot propune să se purifice trecând prin focul eliberării binelui; a perfecţiunii. Sfidând calculele matematice, ignorând tensiunile statistice, dar trăindu-şi total cele 1.000 de vieţi; căutându-şi, fericit, cele 1.000 de chipuri şi luând-o mereu de la capăt întru împăcarea cu sine… E făcut să trăiască din emoţii. Şi să ofere emoţii, dintr-o desagă plină-ochi. Să nu-l întrebăm, aşadar, la ce-i foloseşte să se tot întrebe "a fi sau a nu fi"… mai aproape de spiritul lui Shakespeare, Cehov sau Bulgakov, de îndoielile lui Hamlet, sau de sfâşierile Unchiului Vanea, chinuit de dragoste şi deznădejde… Pentru că nu ne va răspunde niciodată el însuşi, ci una sau două sau zece din cele 1.000 de voci din memoria timpului său petrecut pe scenă, voci cărora le-a împrumutat glasul său. Actorul nu are timp de asemenea răspunsuri, ci doar de vieţile cu care se identifică temporar şi perfect credibil.
În întâmpinarea actorilor de teatru, a visului lor de a-şi împlini chemarea, vine, în acest an, echipa organizatorilor Festivalului Internaţional de Film. Un juriu format din cineaşti cunoscuţi - Tudor Giurgiu (regizor şi producător), Irina-Margareta Nistor (critic de film), Andreea Iacob (dramaturg şi regizor de teatru), criticii de teatru Oltiţa Cîntec, Cristina Rusiecki, Andreea Dumitru şi Răzvan Penescu (editor al portalului Liternet) - s-a gândit că ar putea să fie promovate feţe noi pentru filmul românesc - actori care s-au remarcat în teatru, dar care nu au avut, aşa cum şi-ar fi dorit, posibilitatea afirmării în cinema-ul românesc. Potrivit unui comu