Cele aproximativ 250 de hectare de teren din Dealul Lombului – cea mai mare suprafață compactă deținută de municipalitatea clujeană, conform informațiilor oficiale – sunt cele care pot decide cine va fi viitorul primar al orașului. Principalii trei candidați, Emil Boc, Eckstein-Kovacs Peter și Marius Nicoară (în ordine alfabetică) și-au proiectat aici promisiunile esențiale legate de dezvoltarea Clujului.

Pentru Marius Nicoară aici ar fi locul potrivit pentru Someș Valley, un parc industrial rezervat firmelor de IT (sector foarte bine reprezentat la Cluj). Emil Boc ar împărți terenul între un parc industrial (Centru regional de excelenţă pentru industrii creative şi IT) și un campus universitar, în timp ce Eckstein-Kovacs Peter ar rezerva o parte din teren pentru un parc destinat IMM-urilor (inclusiv celor din domeniulk IT), o parte pentru locuințe sociale, iar partea cea mai importantă (aproximativ 150 de hectare) pentru a demara proiectul Grădinile Clujului.

Spre deosebire de celelalte promisiuni, diferențele de abordare legate de Dealul Lombului sintetizează extrem de clar diferențele de viziuni de dezvoltare ale orașului, pe două mari direcții: o dezvoltare pe verticală (continuarea urbanizării și industrializării) versus o dezvoltare pe orizontală (dezvoltarea economiei locale).

***

Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până acum știm ce înseamnă dezvoltarea pe verticală (produs specific al revoluției industriale): orașe din ce în ce mai mari, până la stadiul de metropole, locuri de muncă, venituri crescute, dezvoltarea serviciilor publice și private (în zonele cu mai mulți bani de cheltuit). Asta pe de o parte. Pe de altă parte insecuritate socială (paradoxul modernizării – cu cât se dezvoltă mai mult tehnologia, cu atât e nevoie mai mică de muncă fizică), aglomerație, consum crescut de resurse în zonele urbane, poluare, însin