Ceea ce numesc arheologia terorii implica un permanent recurs la memorie, in care amintirea noptii totalitare se intersecteaza cu istoria asa cum o scriu cei care urmaresc recuperarea si salvarea adevarului, nu prelungirea unor mituri vlaguite si, nu o singura data, nocive. Istoria presupune controlul surselor, respectul pentru bibliografii si pentru achizitiile dovedite ale comunitatii epistemice internationale. Salut aici exceptionalul site construit de cercetatorii de la IICCMER in colaborare cu Fundatia Soros, firma Seniorinteractive si Radio Guerrilla, cu sprjinul Fundatiei Konrad Adenauer, despre istoria comunismului din Romania.
Am fost invitat de catre dl. Lee Edwards sa scriu textul despre Romania pentru acel formidabil spatiu virtual care este the Global Museum on Communism. Ii indemn pe cititorii acestui articol sa viziteze acel Muzeu, embrionul unuia care, speram, va fi construit material cat mai curand. Pot compara asadar ceea ce s-a realizat, tot pe baza devotamentului unor oameni carora chiar le pasa, aici, in Statele Unite, cu ceea ce au realizat colegii de la Bucuresti. Nu am cuvinte care sa exprime suficient pretuirea mea. Sa precizez, este vorba de un proiect nascut din pasiune, nu din obligatii institutionale. Asa prind fiinta, de fapt, marile proiecte.
Atunci cand fostii securisti elogiaza oribila, criminala organizatie pe care au servit-o (v. cartea lui Aurel Rogojan, seful de cabinet al lui Iulian Vlad, editorialist la ex-cotidianul nistorescian, publicata de Petru Romosan si Adina Keneres la editura Compania), un asemenea muzeu functioneaza ca un indispensabil si urgent memento. Cand fostii kaghebisti deplora prabusirea URSS, este vital sa stim in ce a constat utopia bolsevica. Cand fundamentalistii ortodoxisti cu nostalgii gardiste si istoricii militari ori nemilitari ai lui Ceausescu (cu ale lor nostalgii antonesciene) strang
