Nu sunt de acord cu mesajele pesimiste atunci când apare un dezechilibru. Sunt de acord cu mesajele care ajută la prevenţia dezechilibrelor, care ajuta la constituirea unor algoritmi de măsuri de rezolvare a dezechilibrelor etc. Să le spunem celule de criză, să considerăm algoritmii ca protocoale, exact ca la sistemul de urgenţă în medicina.
Nu sunt de acord cu mesajele exagerat de pesimiste privind deprecierea leului. Nu sunt de acord nici cu aceleaşi mesaje legate de contagiunea puternica a crizei din Zona Euro asupra României..
Cu privire la depreciere. În primul rand, ceea ce s-a întâmplat cu leul în ultima perioadă este un şoc temporar, determinat în mare măsură de percepţia negativă asupra zonei considerata ca potential afectata de problema Greciei. Socul nu are legătură cu fundamentele economice ale României. Socul va fi acomodat uşor, parţial prin intermediul pieţei parţial prin intervenţia băncii centrale (atunci când creşterea devine îngrijorătoare, dincolo de un prag considerat nesustenabil).
În al doilea rand, trebuie să avem încredere în capacitatea BNR. Unul dintre meritele de necontestat ale băncii centrale este cel legat de menţinerea unui curs al leului în ultimii ani puţin volatil, în ciuda unor perioade de turbulenţe puternice la nivel regional sau mondial. Trebuie să fim optimişti şi ca urmare a mărimii confortabile a rezervei internaţionale de care dispune banca centrală. Ea acoperă 8,4 luni de importuri şi reprezintă 170% fata de datoria externa pe termen scurt a României, mult dincolo de pragurile recomandate ca find optime.
În al treilea rand, haideţi să fim serioşi. Unul dintre avantajele acordului cu creditorii internationali este acela că nu lasă loc derapajelor de politici macroeconomice interne. Alt avantaj, clasa politică s-a maturizat destul de mult post criză. Toate guvernele din 2008 încoace au dovedit un mini
