Guvernul USL ratează nominalizările la Ministerul Educaţiei. Doi propuşi, ambii înlocuiţi. Mai întîi – Corina Dumitrescu, retrasă de premierul Ponta înainte de învestire, apoi Ioan Mang, demisionat. Acuzaţiile de plagiat au curs, fostul ministru Ioan Mang a fost evaziv şi neconvingător.

S-a cerut o expertiză a Academiei Române, deşi exista şi o Comisie de Etică ce putea soluţiona cazul, în regim de urgenţă (premierul Ponta a reproşat Comisiei de Etică faptul că tergiversează rezolvarea acuzelor de plagiat – programînd o întîlnire cu împricinatul Mang abia pe 15 iunie –, pentru a compromite bacalaureatul şi pentru a amplifica, timp de o lună de zile, reproşurile asupra guvernului).

Deşi acuza de plagiat n-a primit o confirmare, trenarea rezolvării (e plagiat sau nu!?) a afectat întregul guvern. În continuare, Guvernul USL pare să bîjbîie. Educaţia are nevoie să fie tratată ca un obiectiv de siguranţă naţională, iar un ministru trebuie să aibă anvergură profesională, să nu fie sub influenţa unor grupuri de interese, să ştie legile, să fie un bun manager, să aibă o privire comparativă a evoluţiei învăţămîntului din diverse ţări. La Ministerul Educaţiei nu se poate propune şi valida un ministru veleitar, impostor, plagiator, doar pentru a le face pe plac anumitor „familii“ din PSD şi pentru a gîdila vanitatea unor persoane, dispuse să se împăuneze cu dulci apelative precum „domnule ministru“ sau „doamna ministru“. O spunem foarte clar: cele două propuneri de pînă acum (Corina Dumitrescu şi Ioan Mang) au fost catastrofale. Ceva mai rău, care să emane nepricepere şi şarlatanie, nu cred că se putea. Nici ministrul interimar, Liviu Pop, nu pare să inspire o prea mare încredere. El este un profesor de matematică la un colegiu tehnic din Baia Mare, avînd şi calitatea de lider de sindicat al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt. CV-ul său est