Ministrul Economiei, Daniel Chitoiu, si-a impus singur un termen pentru renegocierea contractelor cu "baietii destepti" din energie: 10 zile din momentul in care preia mandatul. Dupa cele 10 zile, ministrul a iesit intr-o conferinta de presa spunand ca a reusit sa faca intr-un timp atat de scurt ce altii nu au reusit in 10 ani. De fapt, ce a reusit? In primul rand, a reusit sa starneasca mai multe semne de intrebare.

Negocierile nu au fost finalizate, ceea ce inseamna ca statul roman inca trebuie sa se puna de acord cu "baietii destepti" asupra unor aspecte legate de niste contracte care se vor derula in continuare. Nu vor fi reziliate, ci vor fi modificate pe ici, pe colo. Ministrul spune ca in urma discutiilor purtate de o noua echipa de negociere,a fost eliminat pretul fix din contracte, urmand ca acestea sa ajunga la nivelul celor de pe piata concurentiala.

Chitoiu sustine ca nu poate sa dea amanunte legate de modul in care va fi calculat acest pret, ci doar ca va fi ajustat prin mecanisme de piata. Insa, o ajustare poate sa duca si la reducere, ceea ce ar fi in avantajul beneficiarilor de aceste contracte. Deci, de aici se naste intrebarea: Cat de mult ar avantaja statul aplicarea unei anumite formule de pret? Si in cazul ArcelorMittal s-a incercat, in urma cu vreo doua luni, aplicarea unei formule de pret pentru cumpararea unei cantitati uriase de energie de pe OPCOM (3,15 TWh pe o perioada de doi ani de la Nuclearelectrica). Ca si acum in cazul "baietilor destepti", pretul nu era fix, urmand sa fie utilizata o formula de calcul care avantaja foarte mult ArcelorMittal. Pretul putea ajunge la 170 lei/MWh, in conditiile in care pe piata centralizata a contractelor bilaterale de pe OPCPM, pretul mediu era 225 lei pe MWh.In cele din urma, aceasta formula controversata a dus la anularea licitatiei de pe OPCOM.

Un semn de