Politizarea revistei în numărul din 27 iulie 1967 este mai mult decît evidentă şi aminteşte perfect vremurile cînd fotografia lui Lenin ocupa un sfert din prima pagină. Acelaşi aranjament şi acum, doar că fotografia îl înfăţişează pe Nicolae Ceauşescu, din profil, aplaudînd la tribuna Marii Adunări Naţionale. „Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la politica externă a partidului şi guvernului”, prezentată de la această tribună cu cîteva zile înainte de apariţia Gazetei literare, prilejuieşte numeroase articole semnate de scriitori-deputaţi (ca Nagy Istvan, Zaharia Stancu) sau de scriitori pur şi simplu, cu toţii impresionaţi de avîntul patriotic curajos al politicii comuniste a momentului. Chiar dacă montajul e asemănător cu acelea de la sfîrşitul anilor ‘50, de data aceasta tonul articolelor este mult mai cald, mai familiar, senzaţia de autentică adeziune e susţinută de mărci stilistice pronunţat subiective. Editorialul lui Valeriu Râpeanu, de pildă, începe ca o notaţie de jurnal intim, la persoana I, cu amănunte de atmosferă, cu reflecţii intime („îmi imaginam cum vor fi reacţionat”...), cu o concluzie fără echivoc, ce transmite un sentiment care pare, cel puţin la nivel stilistic, să fie unul de autentică mîndrie (...).

Aceeaşi mîndrie (...) se desprinde din textele tuturor celor care mai semnează în această primă pagină a Gazetei (Radu Boureanu, Pop Simion, Ion Bănuţă), o primă pagină care redevine integral politică. Probabil cel mai înflăcărat este Zaharia Stancu, cel care îşi intitulează, de altfel, articolul: „Da – din adîncul sufletului” şi care face un fel de analiză de politică externă cu aer de romanţă sentimentală, pentru că invită statele aflate în conflict „să se privească în ochi şi să-şi pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozităţile stilistice ale acestei pagini: sintagma repetată de cel puţin trei ori în articolul său