E un mare progres fata de guvernul lui ”nu se poate”. Dupa trei ani in care Boc si Ungureanu au refuzat orice dialog, atat cu poporul, cat si cu Opozitia, luandu-l pe ”NU” in brate, deschiderea noului guvern imi aduce aminte de elanul revolutionar din 1990. Pe langa masurile economice majore, atent negociate, ploua insa cu initiative fanteziste, al caror impact nu mi se pare la fel de bine cumpanit.
Desigur, tactica lasa loc unei replieri rapide, in caz ca boacana e prea gogonata. Genul: ”am lansat o dezbatere, e doar o propunere, asteptam opiniile principalilor actori, evaluam scenariile etc”.
E posibil sa fie vorba doar despre o discreta campanie de imagine, prin care partidele Uniunii se pozitioneaza, incercand sa iasa in prim-plan. Aici au excelat liberalii, de la Mariana Campeanu la Eugen Nicolaescu, care nu face parte din guvern, dar nu se stie niciodata…De remarcat, la polul opus, conservatorii, care nu au iesit pana acum in evidenta.
Oricum, este riscanta aceasta cursa a promisiunilor, fiindca ridica inca o data nivelul asteptarilor, intr-o perioada de criza, cu mai multe necunoscute decat solutii.
Astazi, in hora lui ”s-ar putea” a intrat si tehnocratul Vasile Cepoi, de la Ministerul Sanatatii, girat de PSD. In cazul sau nu e foame de imagine, ci de bani: a propus o taxa pe fast-food si una pe bere. Exact ce ar trebui sa evite un guvern in vremuri tulburi- masuri dificil de aplicat, care aduc putini bani si multe injuraturi.
Datoriile statului catre producatorii de medicamente sunt de 1,3 miliarde de euro. Ca sa se simta un progres in Sanatate, ar fi nevoie de inca 2-3 miliarde de euro, pentru investitii si finantarea unor proceduri medicale, plus o crestere de 15 la suta a subventiilor pentru medicamente.
Poti sa astupi un gol de 4-5 miliarde de euro cu 130-150 de milioane de lei, cat s-ar scoate din taxele respective? Are
