Am sa va povestesc intamplarile pe care le-am trait, nu ca sa invete cineva din ele, caci e lucru stiut ca nu invatam din sfaturile si din intamplarile altora, ci doar din propriile trairi si poate nici atunci, repetand aceleasi greseli, cu o usurinta copilareasca. Am sa le povestesc incercand sa mi le lamuresc mie insami, in primul rand, si sa le judec acum, poate cu mai mult discernamant decat atunci cand au avut loc.

Fulgerul

M-am casatorit in timpul studentiei cu un coleg. Oricat m-au sfatuit parintii sa amanam nunta pana dupa incheierea studiilor, n-am ascultat. Ne iubeam si nu intelegeam de ce ar fi trebuit sa mai asteptam, cata vreme ne jurasem ca vom fi impreuna pentru toata viata, inca inainte de a ajunge la preot. Iubirea a aparut pe neasteptate, la un concert unde s-a intamplat sa avem locuri alaturate si unde am fost "fulgerati" amandoi, nu de muzica de pe scena, ci de aceea care incepuse sa cante in noi. M-a condus pana la caminul in care stateam si asa am aflat ca eram oarecum vecini. Si el locuia la un camin studentesc, pentru ca era tot din provincie.

Asadar, ne-am casatorit cu doi ani inainte de terminarea facultatii si la prima sarcina - din aceeasi convingere ca ne vom iubi pana la capatul vietii - am hotarat sa lasam copilul. N-a fost usor. A trebuit sa ne mutam la caminul studentesc pentru familisti si mi-a fost greu sa duc la capat cu bine examenele din ultimul an, maternitatea, in care n-aveam nici un fel de experienta, si celelalte obligatii gospodaresti. Barbatul meu ma ajuta doar la cumparaturi si uneori la curatenie. In vremea de care va vorbesc, mentalitatea era cu mult deosebita de ceea ce se intampla astazi intr-o familie tanara, cand sarcinile sunt impartite si barbatii stiu sa schimbe scutecele la fel de bine ca femeile. Pe-atunci, in mod traditional si mai nedrept, in acelasi timp, femeile duceau toata