A fost un monstru, dar şi un vizionar cinic. Un criminal capabil să intuiască ceea ce istoria va înţelege mult mai târziu, scrie publicația italiană Il Giornale, preluată de Rador.
Ratko Mladic, măcelarul de la Srebrenica, a întrevăzut cu 20 de ani înainte slăbiciunea, impotenţa şi diviziunile care ameninţă astăzi cu destrămarea Bătrânei Europe. Nu numai că a înţeles acest lucru, dar l-a şi transformat într-un punct de forţă. Datorită indiferenţei comunităţii europene de atunci, a privirii când impotente, când permisive a Londrei, Parisului şi Berlinului, generalul Mladic şi-a permis luxul de a asedia, a distruge şi a extermina.
Metastaza unei Uniuni pregătite, 20 de ani mai târziu, să se prăbuşească sub loviturile tragediei greceşti începe aşadar din Balcani. Iar printre paginile documentelor procesului intentat împotriva monstrului Ratko Mladic, care a început miercuri la Tribunalul Internaţional de la Haga, se ascunde păcatul original al UE. O Europă prizonieră a diviziunilor genetice. O Europă care, din 1991 şi până în 1995, i-a lăsat "via libera" generalui simbol sârb, permiţându-i mai întâi ororile purificării etnice, apoi cele ale asediului de la Sarajevo pentru a culmina cu acea capodoperă a ororii numită Srebrenica. În acest scenariu al morţii, Europa şi reprezentanţii săi joacă un rol destul de important.
La 4 iunie 1995, generalul francez Bernard Janvier, comandantul de atunci al tuturor forţelor ONU din fosta Iugoslavie, s-a întâlnit în secret cu Ratko Mladic pentru a trata eliberarea căştilor albastre, în mare parte franceze, transformate de miliţiile sârbe în ostatici şi scuturi umane. Ratko i-a acordat acest lucru, pretinzând în schimb încetarea raidurilor aeriene ale NATO. Exact o lună mai târziu, generalul sârb începea asediul asupra oraşului Srebrenica, mica enclavă musulmană asediată de miliţiile sale în ciuda faptului că ONU
