În noaptea de miercuri spre joi s-a produs o nouă explozie solară care ar putea ameninţa aparatele spaţiale de pe orbită.

Datele centrului de previziuni meteorologice spaţiale al NOAA din SUA indică faptul că explozia a generat o furtună de radiaţii şi o creştere semnificativă a fluxului de protoni în imediata apropiere a Pamântului. La originea exploziei s-a aflat zona activă 1476, un grup de pete solare ce s-au format la sfîrşitul lunii aprilie pe Soare. Dimensiunea acestei regiuni relevă că ar putea fi pe viitor sursa unor explozii puternice, ceea ce înseamnă că în cazul în care acest grup de pete se va trezi pe aceeaşi linie cu Pămîntul, furtunile magnetice de mare intensitate se vor multiplica.

Conform surselor NOAA citate de Moldpress, deşi pare greu de crezut, până în prezent, zona 1476 de pe Soare nu a provocat explozii din clasa cea mai puternică, X. În funcţie de intensitatea fluxului de raze X, exploziile solare se împart în cinci clase: A, B,C, M şi X. Clasa minimă este A0.0, care corespunde puterii de radiaţii de pe orbita Pămîntului, fiind de 10 nanowatts pe metru pătrat. De la o clasă la alta, intensitatea exploziei creşte de zece ori.

Ultimele măsurători ale NOAA, acordă acestei furtuni de radiaţii clasa S2, ceea ce inseamnă perturbări moderate. Acestea însă pot afecta undele radio de înaltă frecventă în regiunile polare şi echipamentele de pe sateliţi.

În noaptea de miercuri spre joi s-a produs o nouă explozie solară care ar putea ameninţa aparatele spaţiale de pe orbită.

Datele centrului de previziuni meteorologice spaţiale al NOAA din SUA indică faptul că explozia a generat o furtună de radiaţii şi o creştere semnificativă a fluxului de protoni în imediata apropiere a Pamântului. La originea exploziei s-a aflat zona activă 1476, un grup de pete solare ce s-au format la sfîrşitul lunii aprilie pe Soare. Dimensiunea aces