Baliverne

Sunt fără sfârşit convoaiele de inşi care susţin că i-au fost prieteni lui Nichita Stănescu şi că ştiu despre el lucruri de tot felul care trebuie spuse neapărat contemporanilor. Li se alătură acum Irimie Străuţ, autor de literatură pentru copii, fost cursant al faimoasei Şcoli de literatură „Mihai Eminescu” (v.Discobolul, nr.169-170-171/2012).Aflăm de la el, îndeajuns de surprinşi, nu altceva decât că Nichita Stănescu fusese „hedonist (ca Vintilă Corbul sau Negoiţescu) «fetiţă» a lui Geo Bogza şi Gh. Tomozei”. Şi ca să nu fie îndoială: „Azi toţi o ştiu că-i plăceau (şi) bărbaţii, dar n-o spun…” O spune Străuţ! Câtă bază se poate pune pe asemenea mărturie ne dăm seama citind mai departe amintirile lui I.S., căci mai conţin un episod cu Nichita. I. S. l-ar fi văzut, pe el şi pe Fănuş Neagu, amândoi beţi, la patul de spital al lui Grigore Hagiu care trăgea să moară, intoxicat de pe urma aragazului lăsat deschis, în iarna cumplită a lui 1985. Ca „să-l înveselească pe Grigore”, cum ni se spune, Nichita l-ar fi întrebat a ce miros ei doi, el şi Fănuş, la care li se răspunde: „A viaţă, Nichita, a viaţă Fane…” Ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Grigore Hagiu care va fi transportat apoi, pentru funeralii, la Biserica Boteanu, unde Nichita ar fi făcut de gardă la trupul neînsufleţit al vechiului său prieten şi confrate literar. Dar nici vizita la spital, nici făcutul de gardă nu prea puteau să se întâmple: Nichita Stănescu murise el însuşi cu doi ani înainte.

Confuzie istorică

Fatalitate: confuzia istorică, Bucureşti egal Budapesta, continuă cu un nou episod. Recent, cu prilejul găzduirii de către capitala ţării noastre a finalei Europa League, crainicul UEFA a salutat solemn publicul de pe impresionantul nostru nou stadion cu formula: „Bună seara, Budapesta!” Dar, şi mai şi, ceva ce depăşeşte orice logică, o tel