Banca Centrală Europeană nu poate sprijini la nesfârşit sistemul financiar elen. Dacă alegerile anticipate nu vor reuşi să dea un semnal clar de continuare a acordurilor cu creditorii internaţionali, atunci trebuie trasă linie cât se poate de clar.

Politicienii europeni se mulţumesc cu aşteptarea. Aşteptarea până la alegerile din iunie când vor vedea dacă grecii mai vor moneda Euro sau nu. Până atunci, dacă se poate, bine ar fi să nu se întâmple nimic, da?! Problema e că, în marea lor lipsă de viziune, politicienii au uitat de un element care are mare talent să strice ploile: băncile.

Pentru a le ţine pe acestea pe o linie de plutire, zilnic se varsă bani cu găleata. Şi dacă oamenii vor continua să-şi prăduiască propriile conturi, atunci e nevoie din ce în ce mai mult de împrumuturi via Banca Centrală a Greciei. Conform legii, instituţiile financiare fără o cotă minimă de capital propriu nu ar mai avea voie să împrumute niciun cent, dar ce mai contează legi atunci când politicienii îşi văd ameninţat proiectul european la alegerile din iunie?! Păi contează, doamnelor, domnilor, pentru că banii aceia împrumutaţi vin de la Banca Centrală Europeană, deci din bani europeni, deci din buzunare europene, deci din ale noastre. Dacă zona Euro vrea creştere o poate avea (The Guardian)

La recentele alegeri din Grecia şi Franţa, oamenii au votat în masă pentru politicieni care argumentează că în vremuri de şomaj record singura şansă de ieşire din criză ar fi un plan de creştere. Numai aşa UE s-ar salva de la dezintegrare politică, economică şi socială.

Noul consens privind creşterea economică vine în contextul eşecului răsunător al măsurilor de austeritate în rol de mijloc exclusiv de asanare a crizei. Asta nu merge, deci la loc comanda. Nici măsurile de ajustare cantitativă prin finanţarea băncilor nu funcţionează însă pentru că artizanii primei cri